Nu pot sa cred ca am permis sa mi se intample din nou. O frica, o furie, o dezamagire, un imbold..sau ceva care pur si simplu ajunge la 'deadend' pentru ziua respectiva reprezinta toate motive pentru binge. Si apoi fiinca familia mea imi cunoaste deja problema, in masura in care ei o pot cunoaste..nu pot sa vomit si trebuie sa dorm cu toata mancarea aia in mine, este oribil. Mi-am zis ca de acum incolo o sa fiu anorexica numa'. Dupa, chiar vreau sa ma vindec..dar totusi oasele arata mai bine decat niste forme sanatoase. Cat inca mi se vad oasele, pipaitul coastelor este un confort.
Mda, pentru unii poate parea nebunie, insa pentru mine este viata de zi cu zi. In fiecare ora, minut, clipa, acelasi gand al celui mai important lucru in viata. Aceeasi influenta pacatoasa si maladiva, aceeasi voce interioara care astazi nu ma lasa sa ies din casa pentru faptul ca am 58 ke kilograme ( which is a lot ) si ma simt ingrozitor in legatura cu asta.
Si nici macar nu vreau sa arat normal, vreau sa-mi pastrez o anumita normalitate, evident. Dar anorexia este o parte a acelei normalitati. Bulimia nu-i. Si d'asta am nevoie sa incetez astfel de practici pe sistem nervos. Nu mai merg la psiholog deocamdata, mi se pare ciudata metoda pe care incepuse sa o aplice si presiunea era mai mare decat prevedea mintea mea.
Anyhow, astazi este o zi compromisa. NU stiu de ce IMI BAT JOC de viata mea, zi de zi. BATAIE DE JOC. Si nici macar nu vreau sa mor..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu